RSS

Deducerea fiscala

15 May

Citez: “Lujerii sunt subtiri, frecvent muchiati, mugurii mici, ciliati. Frunzele sunt opuse, palmat-lombate, la baza cordate, lobii lobulati si sinuati, petiolul scurt. Florile sunt poligame galben-verzui, dispuse in corimbe erecte. Fructul disamara, are achenele prevazute cu aripile in prelungire”. E clar ca citatul e in limba romana (dupa gramatica), dar sensul lui exact imi scapa. Inteleg vag ca e o descriere botanica, dar nu mai mult decat atat. Iar vocabularul mi-e necunoscut in proportie de circa 60%. Citatul este dintr-un manual de silvicultura, iar dihania descrisa este arborele numit “jugastru” (de care, sincer spus, n-am auzit in viata mea!). Problema, asa cum rezulta din acest exemplu, este ca fiecare profesiune isi alcatuieste in timp, fie ca vrea sau nu, un jargon propriu care devine inaccesibil profanilor. Pe de alta parte, initiatii incearca un sentiment de normalitate cand discuta intre ei folosind jargonul, dar si un sentiment absurd (si nejustificat!) de superioritate fata de necunoscatori, atunci cand acestia nu le inteleg pasareasca si intrerup cu intrebari la fiecare pas. Norocul este ca asta se intampla rar. Cu doua exceptii. Una este limbajul calculatorului, sau mai complet spus, al informaticii. Pentru ca majoritatea oamenilor din birouri isi petrec viata apasand taste si privind intr-un monitor, a devenit o chestie de excluziune sociala ca cineva sa nu inteleaga termenii in care se vorbeste, cand e vorba de calculatoare; chiar daca nimeni pe lumea asta nu cunoaste toti termenii, ne simtim obligati sa vorbim de parca i-am sti! Asta ar fi exceptia aia reaua, aia ipocrita. Cealalta exceptie este limbajul fiscal, la randul lui plin de termeni specifici, de neinteles pentru “necontabili”. Totusi, este mult mai bine sa ai de-a face c-un contabil decat c-un “calculatorist”, pentru ca la contabil vii de obicei ca un client, nu un ca prieten. El este, deci, obligat sa-ti explice in ce consta problema firmei tale si cum poate fi rezolvata, iar daca nu intelegi termenii pe care le foloseste, el se va stradui sa “traduca” termenii contabili in cuvinte simple, de toata ziua, pe care le poti pricepe si din care scoti un sens. Sau nu. Am inceput si eu, ca atatia altii, cu un PFA; nu mai stiu de ce, atunci era la moda genul asta de societate comerciala. Ceea ce ma deranja, insa, era ca nu reuseam nicicum sa ajung pe profit, iar daca totusi se intampla, profitul meu era vizibil doar cu lupa. Asta in timp ce colegii mei, PFA-isti si ei, scoteau luna de luna profituri frumusele, fara sa-si bata capul mai mult decat mine, ba, unii dintre ei, mult mai putin sau chiar deloc. In cele din urma, nevoia m-a impins spre un contabil autorizat, de fapt o contabila, care mi-a rasfoit actele si m-a intrebat: “Dar tu ce deduci?”. I-am zis ca deduc ca e ceva ce-mi scapa, dar ca nu stiu ce, d-aia am venit la ea. Era derutata, dar a insistat pana s-a prins ca eu foloseam cuvantul “a deduce” ca in logica de la scoala, in timp ce ea se referea la cheltuielile deductibile. Nu-i venea sa creada ca pot fi atat de naiv, iar eu nu am putut sa cred cand am vazut ce isi “dedusesera” colegii mei in acte: haine, mese la restaurant, mobila, excursii de 1 Mai la mare, cate si mai cate.

Ce deduc de aici: de nu stii o limba straina, iti iei un translator, ca singur nu te descurci. De nu stii limba contabiliceasca, de ce crezi ca te-ai descurca singur?

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 15, 2013 in Comunicate

 

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: