RSS

O meserie cu dichis

10 May

M-am intalnit la un moment dat cu un vag cunoscut, unul Procop; isi plimba fetita. Foarte mandru si facand-o pe taticul intelept, Procop asta m-a pus s-o intreb pe copila ce vrea ea sa se faca atunci cand va fi mare. M-am executat, nebanuind ce va urma. Plictisita (probabil ritualul se repeta, neschimbat, de fiecare data cand Procop se intalnea cu cineva), fetita a raspuns mecanic: “Femeie de afaceri”. Stralucind de mandrie ca un girofar, Procop s-a uitat la mine cu o privire triumfatoare, care parca spunea: “E? Ce zici?”. Eu eram incurcat si jenat, nu-mi venea nici macar sa rad, asa c-am spus si eu la intamplare, ca sa zic ceva: “A, negustoreasa, bravo, bravo!”. Procop s-a inrosit ca un fund de maimuta, m-a injurat urat, a smucit-o de mana pe fiica-sa si-a plecat furios, racnind ca pe fiica-sa o s-o invete el “afaceri” de mica. Nici pana azi nu inteleg de ce am gresit si de ce romanii sunt atat de incuiati incat nu accepta ca un “om de afaceri” nu este altceva decat un “negustor”; ce e asa de greu de inteles?! Cand vinzi si cumperi, faci comert, deci negustorie, deci afaceri – nu e greu de inteles! Cred aici e vorba, insa, de un anume snobism al comerciantilor, care ii vad pe “angrosisti” ca pe niste lorzi ai profesiei lor, iar pe “detailisti” ca pe niste plebei, si probabil ca-n mintea unuia ca Procop, “om de afaceri” insemna angrosist, iar “negustor” insemna detailist. Dar poate ca n-am eu acces deplin la meandrele mintii procopiene! Al doilea lucru pe care nu-l inteleg la romani: de ce-si doresc ei cu atata ardoare sa faca negustorie, ca si cum asta ar fi cea mai usoara meserie din lume, care se face singura? Pentru ca este exact pe dos! A face comert, orice comert, mare sau mic, este dificil, riscant si stresant, nu e nici pe departe o viata dolce far niente pe care si-o imagineaza multi. Pentru ca, in afara de a vinde si de-a cumpara, mai e un mic, un firav amanunt: trebuie sa nu iesi in pierdere. Adica sa tii o contabilitate a tranzactiilor. Credeti ca-i usor? Incercati personal. Eu am incercat. Totul parea simplu ca jocul de bambilici: activul in dreapta, pasivul in stanga! Trag o linie verticala pe mijlocul foii de caiet, moi creionul chimic in gura si scriu in stanga cheltuielile pe care le fac, iar in dreapta incasarile pe care le am! Gata, contabil ma numesc! Necazul m-a lovit cand am aflat ca ceea ce incepusem eu sa fac se numeste “contabilitate primara” si ca asta-i la indemana oricarui prost, dar ca pentru a tine o firma pe linia de plutire trebuie tinuta o contabilitate financiara, mult mai complexa, care sa-ti permita sa navighezi printre legile romanesti, mereu schimbatoare, si sa reusesti sa mentii o relatie cat de cat amiabila cu Fiscul, o organizatie cu care nu vreti s-aveti de-a face. Mi-am dat seama ca muscasem mai mult decat puteam mesteca, asa ca m-am oprit drept la usa unei firme de experti contabili, milogindu-ma sa ma ia si pe mine de client, sa ma scoata din belea si din ghearele inspectorilor de la Fisc.

Cu cine credeti ca m-am intalnit la usa firmei de contabilitate?

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 10, 2013 in Comunicate

 

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: