RSS

Monthly Archives: May 2013

Botosaneanul – Turist in Propriul Oras

Toate orasele au ceva de povestit, ceva unic, spun ele, de aratat turistilor. Paradoxul cel mai mare este insa faptul ca pentru cei mai multi dintre noi, „acasa” este locul pe care il bagam in seama cel mai putin. Orasul in care traim a devenit nispul in care ne afundam cu capul intocmai ca strutul, si din care ne ridicam cu ochii prafuiti, adormiti intr-o stare de blazare totala. Multi nu o constientizam, dar privim adesea spre orasul nostru doar din umbra filelor de ziar, sau de dupa ecran. Or viata reala este cu totul alta decat cea povestita la televizor. Asa cum spunea cineva inspirat, fereastra spre lume poate fi lesne acoperita cu un ziar. Si daca abia acum ai realizat ca ai trait in ignoranta fata de frumusetile si magia specifica a Botosaniului, poate ca este vremea sa dai o sansa spiritului tau de explorator si sa pornesti intr-o expeditie intraurbana. Vei avea nevoie de o pereche de ochi mirati, cu care sa uiti pentru cateva clipe de tine si sa te dedici mai mult descoperirilor istorice, culturale sau naturale pe care le vei face.  Si daca totusi impresia ca stii aceste locuri este foarte pregnanta, prefa-te ca esti un turist nimerit din greseala in Botosani, care are timpul si dispozitia necesara de a se comporta ca un turist adevarat: atent, cercetator si usor de surprins. Botosaniul nu este numai un templu inchinat poeziei eminesciene, desi aici este izvorul din care au susurat acordurile violonistului George Enescu, picturile lui Stefan Luchian, criticile lui Nicolae Iorga si multe alte expresii ale culturiii romanesti. Desi au un ecou originar in Botosani, aceste nume nu mai sunt vii pentru ca nimeni nu s-a ingrijit sa le cultive si sa le faca sa rodeasca noi mladite. Nu exista inca nici un indicator catre casa memoriala a lui Iorga, nici spre muzeul Enescu, desi se aud mereu zvonuri de la municipalitate cum ca acestea vor fi concretizate curand. Botosaneanul doreste sa atraga mai mult atentia locuitorilor orasului spre oboectivele slab vizitate. Manastirile din Botosani sunt la fel de incantatoare precum cele din Bucovina, insa, iarasi, nimeni nu s-a sinchisit sa le exploateze turistic. A se vedea in acest sens mai ales Manastirea Galbenul de la Cosula, Manastirea Popauti, Manastirile de la Vorona si Manastirea Bals. Bisericile din lemn din Botosani sunt si ele o atractie isorica deosebita: Biserica Sfantul Nicolae construită de Stefan cel Mare, Biserica Pustie de la Bucecea, Manastirea Agafton sau Biserica Nasterea Maicii Domnului. Tot la capitolul religie, in Botosani s-au nascut nume de sfinti cu renume international: Sfantul Ioan Iacob de la Neamt (Hozevitul), Parintele Ilie Cleopa sau Patriarhul Teoctist. Casele in care acestia s-au nascut nu sunt nici ele amenajate pentru turisti. Pestera Cuviosului Onufrie de la Sihastria Voronei si vestigiile arheologice ale cetatilor dacice din satul Stancesti, Iazul Dracsani, Barajul de la Stanca Costesti, vulcani noroiosi la Copalau sau Prutul Mort sunt alte obiective turistice si zone superbe, acoperite de umbra nemiloasa a autoritatilor locale. In cadrul judetului Botosani se mai pot vedea Plopil Multisecular Opt Frati, Parcul Mihai Rminescu, Podul de Lemn de la Lozna din secolul III, Rezervatia floristica Baltile Siretului de la Bucecea. Podul medieval de la Cosula, Stejarii lui Stefan cel Mare de la Darabani in zona padurii Teioasa. Masa Talharilor, Cimitirul Uriasilor si Drumul Vinului de la Frumusica, Cetatea Medievala de la Hudesti, precum si zeci de conace si case memoriale de exceptie.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 28, 2013 in Comunicate

 

Tags: , ,

Patuturi Copii

Patuturi Copii – Modele Ieftine, Moderne si Sigure

Pana va creste ceva mai maricel si va alerga prin casa, pentru copilasul tau, cel mai important accesoriu la momentul de fata este patutul. Acesta este locul in care va petrece cel mai mult timp, intre episoadele de tandrete in care se afla in bratele mamei sale. Patutul va fi asadar un fel de casuta provizorie pentru el, si de aceea acest obiect trebuie ales cu multa grija si atentie. Mai mult ca oricand, ofertele la patuturi pentru copii includ o varietate de stiluri din care se poate alege, in functie de materialul, dimensiunea, design-ul sau functionalitatea dorita. Orice parinte isi doreste cel mai bun sigur si trainic patut pentru copilul lui. Exista cateva criterii importante de care se poate tine cont in acest sens, pentru a asigura bebelusului o serie de beneficii: confort, siguranta si placere. Dincolo de aspectul estetic al patutului – care conteaza foarte mult in decorarea camerei noi a copilului, trebuie avuta in vedere mai ales siguranta copilului. Vor fi foarte multe momente pe zi in care copilul va ramane singur in patut, nesupravegeat. De aceea este important sa se aleaga un model care sa ofere siguranta si stabilitate.

Patuturile vechi vs. Patuturile noi

Nu toate patuturile care arata bine indeplinesc si standardele de siguranta impuse prin lege. Patuturile vechi – cum sunt cele cu zabrele sunt mai susceptibile in a crea probleme. De pilda, daca barele sunt asezate la o distanta prea mare una de alta, copilul se poate rani la cap sau poate cadea din greseala jos. Parintii trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte sa accepte de bun un patut-chilipir, oferit de vecini sau prieteni de familie. Este mult mai sigur sa investiti intr-un patut de copii nou, modern, care sa raspunda tuturor normelor de constructie. Patuturile de copii create in ultimii ani ofera calitate si siguranta, precum si un set de instructiuni prin care se poate urmari sistemul sigur de ansamblare. Cumparati asadar un patut nou pentru a avea mai multa liniste la gandul ca cel mic se afla in deplina siguranta. Un motiv in plus sa faceti aceasta este protectia copilului impotriva vopselelor cu plumb folosite pentru paturile vechi.

Ce material sa alegi pentru patut?

Daca se urmareste siguranta copilului, se recomanda patuturile construite din lemn tare, cum este stejarul, frasinul, sau fagul.

Ce tip de patut sa alegi?

Din modelele noi, cele mai ieftine sunt patuturile de copii mici si fixe. Insa trebuie luat in considerare faptul ca bebelusul va creste foarte repede, si va avea nevoie de un patut expandabil, sau convertibil, care sa se potriveasca dimensiuni nou dobandite. Patuturile copii de dimensiuni standard sunt cele mai cautate, deoarece la acestea se pot gasi mai usor saltele adecvate. De asemenea, patuturile cu roti aparute recent sunt mult mai utile, datorita mobilitatii care iti permite sa plimbi copilul prin casa intocmai ca un carucior.

Cum sa fie forma patutului?

Cele mai sigure patuturi sunt acelea in forma rotunda sau ovala. Spre deosebire de modelele vechi in forma dreptunghiulara, cele rotunde nu prezinta riscul accidentarii in colturi.

Cum trebuie sa fie salteaua?

Pentru a asigura copilului o sedere lipsita de accidente, se recomanda achizitionarea unei saltele care sa se potriveasca perfect dimensiunilor patutului, fara a lasa vreun spatiu liber. Se recomanda mai multa atentie si la calitatea saltelei. De pilda, saltelele prea moi pot provoca sufocarea copilului. Saltelele ferme sunt mult mai sigure in acest sens.

 
Leave a comment

Posted by on May 27, 2013 in Comunicate

 

Tags: , , ,

Deducerea fiscala

Citez: “Lujerii sunt subtiri, frecvent muchiati, mugurii mici, ciliati. Frunzele sunt opuse, palmat-lombate, la baza cordate, lobii lobulati si sinuati, petiolul scurt. Florile sunt poligame galben-verzui, dispuse in corimbe erecte. Fructul disamara, are achenele prevazute cu aripile in prelungire”. E clar ca citatul e in limba romana (dupa gramatica), dar sensul lui exact imi scapa. Inteleg vag ca e o descriere botanica, dar nu mai mult decat atat. Iar vocabularul mi-e necunoscut in proportie de circa 60%. Citatul este dintr-un manual de silvicultura, iar dihania descrisa este arborele numit “jugastru” (de care, sincer spus, n-am auzit in viata mea!). Problema, asa cum rezulta din acest exemplu, este ca fiecare profesiune isi alcatuieste in timp, fie ca vrea sau nu, un jargon propriu care devine inaccesibil profanilor. Pe de alta parte, initiatii incearca un sentiment de normalitate cand discuta intre ei folosind jargonul, dar si un sentiment absurd (si nejustificat!) de superioritate fata de necunoscatori, atunci cand acestia nu le inteleg pasareasca si intrerup cu intrebari la fiecare pas. Norocul este ca asta se intampla rar. Cu doua exceptii. Una este limbajul calculatorului, sau mai complet spus, al informaticii. Pentru ca majoritatea oamenilor din birouri isi petrec viata apasand taste si privind intr-un monitor, a devenit o chestie de excluziune sociala ca cineva sa nu inteleaga termenii in care se vorbeste, cand e vorba de calculatoare; chiar daca nimeni pe lumea asta nu cunoaste toti termenii, ne simtim obligati sa vorbim de parca i-am sti! Asta ar fi exceptia aia reaua, aia ipocrita. Cealalta exceptie este limbajul fiscal, la randul lui plin de termeni specifici, de neinteles pentru “necontabili”. Totusi, este mult mai bine sa ai de-a face c-un contabil decat c-un “calculatorist”, pentru ca la contabil vii de obicei ca un client, nu un ca prieten. El este, deci, obligat sa-ti explice in ce consta problema firmei tale si cum poate fi rezolvata, iar daca nu intelegi termenii pe care le foloseste, el se va stradui sa “traduca” termenii contabili in cuvinte simple, de toata ziua, pe care le poti pricepe si din care scoti un sens. Sau nu. Am inceput si eu, ca atatia altii, cu un PFA; nu mai stiu de ce, atunci era la moda genul asta de societate comerciala. Ceea ce ma deranja, insa, era ca nu reuseam nicicum sa ajung pe profit, iar daca totusi se intampla, profitul meu era vizibil doar cu lupa. Asta in timp ce colegii mei, PFA-isti si ei, scoteau luna de luna profituri frumusele, fara sa-si bata capul mai mult decat mine, ba, unii dintre ei, mult mai putin sau chiar deloc. In cele din urma, nevoia m-a impins spre un contabil autorizat, de fapt o contabila, care mi-a rasfoit actele si m-a intrebat: “Dar tu ce deduci?”. I-am zis ca deduc ca e ceva ce-mi scapa, dar ca nu stiu ce, d-aia am venit la ea. Era derutata, dar a insistat pana s-a prins ca eu foloseam cuvantul “a deduce” ca in logica de la scoala, in timp ce ea se referea la cheltuielile deductibile. Nu-i venea sa creada ca pot fi atat de naiv, iar eu nu am putut sa cred cand am vazut ce isi “dedusesera” colegii mei in acte: haine, mese la restaurant, mobila, excursii de 1 Mai la mare, cate si mai cate.

Ce deduc de aici: de nu stii o limba straina, iti iei un translator, ca singur nu te descurci. De nu stii limba contabiliceasca, de ce crezi ca te-ai descurca singur?

 
Leave a comment

Posted by on May 15, 2013 in Comunicate

 

Tags: , ,

O meserie cu dichis

M-am intalnit la un moment dat cu un vag cunoscut, unul Procop; isi plimba fetita. Foarte mandru si facand-o pe taticul intelept, Procop asta m-a pus s-o intreb pe copila ce vrea ea sa se faca atunci cand va fi mare. M-am executat, nebanuind ce va urma. Plictisita (probabil ritualul se repeta, neschimbat, de fiecare data cand Procop se intalnea cu cineva), fetita a raspuns mecanic: “Femeie de afaceri”. Stralucind de mandrie ca un girofar, Procop s-a uitat la mine cu o privire triumfatoare, care parca spunea: “E? Ce zici?”. Eu eram incurcat si jenat, nu-mi venea nici macar sa rad, asa c-am spus si eu la intamplare, ca sa zic ceva: “A, negustoreasa, bravo, bravo!”. Procop s-a inrosit ca un fund de maimuta, m-a injurat urat, a smucit-o de mana pe fiica-sa si-a plecat furios, racnind ca pe fiica-sa o s-o invete el “afaceri” de mica. Nici pana azi nu inteleg de ce am gresit si de ce romanii sunt atat de incuiati incat nu accepta ca un “om de afaceri” nu este altceva decat un “negustor”; ce e asa de greu de inteles?! Cand vinzi si cumperi, faci comert, deci negustorie, deci afaceri – nu e greu de inteles! Cred aici e vorba, insa, de un anume snobism al comerciantilor, care ii vad pe “angrosisti” ca pe niste lorzi ai profesiei lor, iar pe “detailisti” ca pe niste plebei, si probabil ca-n mintea unuia ca Procop, “om de afaceri” insemna angrosist, iar “negustor” insemna detailist. Dar poate ca n-am eu acces deplin la meandrele mintii procopiene! Al doilea lucru pe care nu-l inteleg la romani: de ce-si doresc ei cu atata ardoare sa faca negustorie, ca si cum asta ar fi cea mai usoara meserie din lume, care se face singura? Pentru ca este exact pe dos! A face comert, orice comert, mare sau mic, este dificil, riscant si stresant, nu e nici pe departe o viata dolce far niente pe care si-o imagineaza multi. Pentru ca, in afara de a vinde si de-a cumpara, mai e un mic, un firav amanunt: trebuie sa nu iesi in pierdere. Adica sa tii o contabilitate a tranzactiilor. Credeti ca-i usor? Incercati personal. Eu am incercat. Totul parea simplu ca jocul de bambilici: activul in dreapta, pasivul in stanga! Trag o linie verticala pe mijlocul foii de caiet, moi creionul chimic in gura si scriu in stanga cheltuielile pe care le fac, iar in dreapta incasarile pe care le am! Gata, contabil ma numesc! Necazul m-a lovit cand am aflat ca ceea ce incepusem eu sa fac se numeste “contabilitate primara” si ca asta-i la indemana oricarui prost, dar ca pentru a tine o firma pe linia de plutire trebuie tinuta o contabilitate financiara, mult mai complexa, care sa-ti permita sa navighezi printre legile romanesti, mereu schimbatoare, si sa reusesti sa mentii o relatie cat de cat amiabila cu Fiscul, o organizatie cu care nu vreti s-aveti de-a face. Mi-am dat seama ca muscasem mai mult decat puteam mesteca, asa ca m-am oprit drept la usa unei firme de experti contabili, milogindu-ma sa ma ia si pe mine de client, sa ma scoata din belea si din ghearele inspectorilor de la Fisc.

Cu cine credeti ca m-am intalnit la usa firmei de contabilitate?

 
Leave a comment

Posted by on May 10, 2013 in Comunicate

 

Tags: ,

Chocolate sprinkles

When, in 1935, an inventor named Gerard de Vries received a letter, no one could possibly foresee that a decade-long rivalry started. The rivals? Americans and Europeans. Their battlefield? The confectionery industry. The stake? Paternity of the chocolate sprinkles. Almost at the same time, in the middle of the‘30s, on both sides of the Atlantic emerged this idea of a new sweet: a cylinder of chocolate or sugar, too small to be eaten alone but very suitable to be “sprinkled”, in large numbers, over a variety of desserts: cakes, doughnuts, ice cream, cookies, yoghurts, any kind of toppings. But there are some cultures that take sprinkles more “seriously”, using them as bread toppings or even for sandwiches: in New Zeeland, children are fond of a treat called “fairy bread”, which is nothing else but bread and butter, with a teaspoon of chocolate sprinkles stuck on it. All has begun (in the European’s version of the story) with Gerard de Vries opening a letter, back in 1935; in that letter, a young boy (his name is lost, unfortunately) was asking the famous inventor to produce a new bread topping: chocolate bread topping. On the spot, de Vries seized the potential of idea and worked hard to put it in practice. After many experiences and failures, he finally designed a machine that could produce those tiny cylindrical pieces of chocolate needed for topping bread. But not even he grasped immediately the huge range of applications of the new invention, considering bread and cakes the main products whose topping could be sprinkled. Luckily, he was wrong and chocolate sprinkles are now everywhere on our desserts, their usage limited only by our imagination. If we cross now the Atlantic we are told a different story, a purely American one. It goes like that: born in the very heart of American businesses, Sam Born, newyorker by blood and spirit, was the first who invented chocolate sprinkles and used them to add flavor and aspect to the candies he made (he was a confectioner, not an inventor). He called his sprinkles “jimmies” and insisted on spreading this name… even if his success as a name makes is now questionable. Of course, in this contest for paternity, many others have “registered” since, each one with his own arguments and naming: in France, sprinkles are called “nonpareils”, and this name is also used in US, at least in some parts of it; in Italy, “confetti” are common and very well-known and long time used, so the Italians claim that they are the true inventor of this product. Another name for sprinkles is “hundreds-and-thousands”, which seems special not only for creativity, but also for its “global” touch. Speaking of creativity: in the ’80, when a poor country like Romania tried to copy any product without importing it, the customers were lured with so-called “cip” candies. Nobody can tell how much chocolate contained sprinkles imitations, but in regard of taste, they were indeed… cheap! More detail about chocolate sprinkles here

 
Leave a comment

Posted by on May 9, 2013 in Comunicate

 

Tags: ,

Desiccated coconut

Maybe for many of us, the quasi-technical term “desiccation” may sound unfamiliar, perhaps not even related with food or edible things. In fact, a desiccated food means just “an extreme dried food”, and the process of desiccation has multiple utilities in food industry, mostly in food processing. By removing water from a fruit, it can remain edible for a long time, can be preserved and stored almost indefinitely, and this is the common way how a perishable fruit (like fig, date or pear) becomes a staple. Of course, there are very few fruit that can compete with staples like rice, wheat or cassava. Coconut is one of these very few fruit, and, for the people involved in growing and harvesting it, coconut is both a blessing and a lifelong business. When is ripe, a coconut is a true “treasure chest”, as any part of it has its utility: it outer layer of fiber (the “fur” or, more exactly, the hull) is used as a textile fiber and, after being worn, is resilient enough to make strong ropes or fishing nets; the shell provides combustibles for households and industry, but also raw material for craftsmen; the coconut flesh is called “copra” after extraction and it is the base for producing coconut oil and coconut milk, but also high fat desiccated coconut flakes, a basic ingredient in confectionery and chocolate industry, especially for filling the chocolate bars. An important asset of desiccated coconut is its richness in fat, one of the most essential ingredients in human’s diet. For humans, unsaturated oils (be them monounsaturated or polyunsaturated) are a basic need in alimentation and are entirely healthy, while the saturated oils are a kind of a danger, especially when consumed on long terms. The main difference is how the body absorbs these types of oils: the unsaturated ones are processed exclusively in the digestive system, while the saturated ones are partially absorbed in blood and, in time, come to “coat” the interior of the blood vessels, thus causing atherosclerosis. This is a nasty surprise nature has prepared for us, but it has got its counterpart: our arteries can be endangered by some “bad” oils and cholesterols, yes; but they can be protected and maintained in good shape by other oils, in fact, by some “good acids” contained in unsaturated oils. Of course, things are far more complicated than this, but there is a fact accepted by all nutritionists: the best fat is the best balanced fat, this is, the fat that contains both unsaturated and saturated acids, in the ideal proportions for human physiology.In this respect, coconut oil is one of the most equilibrated fats in the vegetal world; this is why desiccated coconut, fat rich and edible fiber rich, easily absorbed and easily digested, has become a recommended supplement for sportsmen and handworkers, and this is how chocolate bars filled with desiccated coconut flakes have conquered their reputation all over the world.

 
Leave a comment

Posted by on May 9, 2013 in Comunicate

 

Tags: , ,

Life Care Romania – Cele Mai Bune Produse Bio

In Romania ultimilor ani, remediile naturiste au cunoscut o perioada infloritoare, datorata reintoarcerii la natura a consumatorului modern. Mai mult ca niciodata, omul de azi simte acut nevoia unei reimprospatari a vietii sale. Life Care este prima companie din Romania care a identificat foarte bine aceasta dorinta sincera a omului de a trai o viata sanatoasa, in deplina armonie cu natura. Produsele bio create de Life Care contin extracte de plante, dintre cele mai puternice. Plantele au acest atu de a ne purifica si revitaliza la nivel profund, pana in maduva oaselor. Organismele vegetale sunt singurele care ne alimenteaza cu oxigen si ne adapa din substanele lor hranitoare. Compania Life Care a deschis drumul catre o viata noua, invitandu-ne sa ne desfatam din farmacia naturii, acolo unde se fabrica adevarate medicamente si produse esentiale pentru viata noastra de zi cu zi. Produsele Life Care sunt 100% bio si se adreseaza tuturor varstelor si domeniilor: de la produse cosmetice naturiste de ingrijire corporala si accesorii pentru frumusetea de zi cu zi, pana la suplimente alimentare nutritive si produse bio de curatat casa. Oferta este atractiva pe toate planurile: comanda nelimitata, reduceri substantiale, livrare rapida sau gratuita pentru comenzile mai mari, castig garantat de frumusete si sanatate.

Marci proprii Life Care

Life Care a reusit sa incheie contracte cu cei mai mari producatori de produse BIO, lideri in intreaga lume: Logocos – porduse cosmetice Germania, Alma Win – produse naturale de curatenie. Astazi, compania Life Care detine brandurile sale proprii, care se bucura de acelasi succes pe piata romaneasca:

  • Produsele Krauter – cosmetice terepeutice bazate pe ingrediente biologice
  • BIOhaus – detergenti ecologici pentru curatenia in gospodarie
  • Life Impulse – suplimente alimentare nutritive cu ingrediente organice
  • LifeGlam – accesorii moderne pentru corp si baie
  • BIO Acorelle – parfumuri bio fara potential alergen –  o premiera pe plan national
  • BIOstyle – ciorapi terpeutici
  • Ganoderma Coffee for Life – cafea natural cu extract de Ganoderma Lucidum

Produse noi Life Care

Gama produselor Life Care este extrem de variata, portofoliul companiei fiind constant imbogatit cu noi produse stimulatoare pentru santate. Life Care a dorit sa creeze o noua categorie de produse Meal Balance, destinate unei alimentatii echilibrate si sanatoase: biscuiţii Musli Bio din grau care nu contin nici o urma de conservanti. Acest meniu se adreseaza intregii familii, dar este un deliciu mai ales pentru cei mici. Tot in 2012, a aparut pe piata un nou produs anti-durere pentru reumatism, numit Magic Roll, care face parte din gama Krauter. Acest produs contine extracte dintrun-mix inteligent de plante medicinale: arnica montana, salvie, rozmarin si aloe vera, cu efect de remedierea a durerilor musculare, articulare si reumatice.

 
Leave a comment

Posted by on May 9, 2013 in Comunicate

 

Tags: , , ,